Animismul este prezent, într-o varietate de forma de expresie și manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii și influențează mult hinduismul popular și Islamul, dar și creștinismul. Cei mai mulți practicanți ai animismului (sau ai tradițiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe și nu are nimic de-a face cu oamenii. În orice caz, există întotdeauna vreun fel de legendă sau promisiune că ei vor fi aduși, în vreun fel sau altul, înapoi la Dumnezeu. Practic vorbind, spiritele sunt cele mai importante realități ale acestor oameni în viețile lor mundane și de aceea sunt și numiți „animiști”, ceea ce înseamnă închinători la spirite.
Există trei feluri de spirite în animism:
1. Ancestrale: spiritele strămoșilor morți, despre care se crede că sunt prezenți și se preocupă de binele respectivului trib sau familie în vreun fel.
2. Spirite ale naturii: asociate cu fenomenele naturii (tunete, furtuni, secete sau altele asemenea) și cu obiectele neînsuflețite (cum ar fi stânci, râuri, copaci etc.).
3. Animale: ei consideră că orice animal are un spirit.
Frica pătrunde și poate controla, pe întreaga durată a vieții cuiva, chiar și viețile oamenilor educați, fiindcă aproape orice poate aduce mânia vreunui spirit asupra unei persoane. Aceste spirite trebuie mereu îmblânzite pentru a nu se mânia, dar mai sunt chemate și pentru a aduce bunăstarea sau blestemul asupra cuiva. Deoarece spiritele pot locui și obiectele neînsuflețite, deseori ceea ce pare inocent, cum ar fi un cuțit găsit în apropierea casei cuiva, poate provoca teamă. Ar putea însemna că persoana a fost blestemată. Oamenii caută protecție prin brățări speciale sau alte obiecte, numite fetișuri, primite de la un vraci. Mulți animiști care devin creștini continuă să cheme spiritele pentru a obține ajutor practic fiindcă uneori misionarii occidentali i-au lăsat cu impresia că Dumnezeul din Biblie oferă doar mântuire spirituală într-o altă lume. Atunci când se îmbolnăvesc, misionarii îi trimit la doctor; pentru problemele agricole sau cu vitele sunt trimiși la fermier. Dar ei se duc la vraci și la spiritele lor pentru a primi ajutor practic.
Păcatul și vina sunt înțelese ca aspecte sociale și ceremoniale și sunt asociate cu răspunderile pe care le au oamenii în trib sau cu spiritele. Omul este văzut ca o parte a ciclului vieții și este o verigă a întregii creații, nu un administrator al creației așa cum învață creștinismul. Acest ciclu al vieții se întinde până la zeii ancestrali, care pot fi oamenii din mitologie ce au luat forma diverselor animale. Există deseori un animal-totem sau un obiect special al unui trib sau al familei care este sacru pentru acel zeu.
Războinicii, genealogiile și familia sunt foarte prețuite în aceste societăți. Ei consideră foarte important să ai copii astfel încât spiritul tău să devină un strămoș care să fie venerat și căruia să i se aducă jertfe (de obicei mâncare, pentru a nu înfometa).
O reteta cu un 'cartof' african foarte raspandit ignama.
In comparatie cu cartoful dulce, ignama este de obicei mai lunga si nu este la fel de dulce, avand suprafata maro, care arata ca scoarta de copac. Ignama este de obicei recoltata dupa un an de crestere, uscata timp de mai multe ore intr-un hambar ventilat, dupa care poate fi stocata, fara refrigerare, timp de cateva saptamani.
Poate fi preparata in multe moduri: fiarta, zdrobita, grill, prajita, coapta sau sote.Ignama nu trebuie pastrata la frigider. Dupa fierbere se poate ambala si refrigera, si se poate consuma in termen de cateva zile.Desi acesta este considerata a fi o leguma cu amidon, ignama este formata si din carbohidrati complecsi si fibre dietetice, care permit absorbtia lenta si mentinerea nivelului de zahar din sange, cu un indice glicemic redus
Ignama, este o sursa buna de vitamina C - 27% din valoarea zilnica necesara, si lupta impotriva infectiilor, cum ar fi raceala si gripa si vindeca ranile rapid, este si un remediu impotriva anti-imbatranirii, mentine oasele puternice, si functia imunitara sanatosa. Contine si cantitati mari de fibre, potasiu, mangan, si vitamine B.
Medicina chineza, coreeana si japoneza a folosit ignama pentru eon (ansamblul fortelor eterne emanate de o fiinta), deoarece aceasta contine alantoina. Acest compus accelereaza procesul de vindecare, atunci cand este aplicata ca o cataplasma pentru furuncule si abcese, dar era, de asemenea, utilizata pentru a stimula apetitul si de a calma problemele bronsice.(vedeti mai multe aici).
Am deja gatit ignama intr-o supa foarte buna din Panama.
Ingrediente: pour 3-4 portii
1 ignama
4 linguri ulei de masline
sare, cimbru uscat
boia de ardei
Mod de preparare:
Incalziti cuptorul la 220°C .
Curatati si spalati ignama (va deveni foarte lipicioasa).
Taiati-o bucati ca pentru a face cartofi prajiti.
Spalati-i bine sub apa rece si apoi uscati-i cu prosoape de hartie.
(am vazuit si o reteta unde-i fierbea 5 minute)
Puneti-i pe o placa de cuptor.
Stropiti cu ulei de masline, paprika, sare si cimbru uscat.
Amestecati.
Gatiti-i 30 - 40 minute la 220°C. Intoaceti-i la jumatate din timp.
Serviti-i simpli cu o salata verde sau ca garnitura la o mancare.
Mult mai buni decat cartofii normali, ne-au placut foarte mult.
imprimati print |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu