Parte a Imperiului Maya (300-900 d.Hr.), locuit apoi de amerindieni caribi, Belize a fost vizitat de Cristofor Columb în 1502 şi inclus, în secolul al XVI-lea, conform www.mae.ro, în Viceregatul Noua Spanie. Coloniştii englezi, stabiliţi în 1638 pe cursul râului Belize, şi-au consolidat treptat autoritatea în regiune, dobândind, în 1798, recunoaşterea Spaniei. Sub numele de Hondurasul Britanic, teritoriul a fost declarat, în 1862, colonie a Coroanei, apoi, sub numele de Belize, şi-a proclamat, la 21 septembrie 1981, independenţa de stat în cadrul Commonwealth-ului.
tat în America Centrală Istmică, în sud-estul Peninsulei Yucatan, Belize este o ţară mică, mărginită de Mexic la nord-vest şi de Guatemala la vest şi sud. Relieful este plat, de podiş (sub 200 m altitudine), întrerupt în sud de lanţurile muntoase Maya (Victoria Peak 1.160 m, altitudine maximă din Belize) şi Cockscombe. Pe ţărmul caraibian este o câmpie joasă şi mlăştinoasă. Paralel cu ţărmul, la 50-100 km distanţă, se desfăşoară o barieră coraligenă (circa 300 km lungime).


