Ho, ho, ho .... dupa aperitivele de sarbatoare si felurile de mancare festive va propun de data aceasta 25 de retete de desert.
25 retete :
Se afișează postările cu eticheta recap. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta recap. Afișați toate postările
joi, 20 decembrie 2018
joi, 13 decembrie 2018
20 Retete festive pentru Craciun sau Noul An
Dupa 15 Retete aperitive va propun 20 retete de fel principal pentru Craciun sau Noul An.
sâmbătă, 8 decembrie 2018
15 Retete aperitive de sarbatoare
Cateva idei aperitiv pentru masa de Craciun sau de Anul Nou!
15 retete :
marți, 27 decembrie 2016
luni, 10 octombrie 2016
9 Retete cu Vinete
Suntem inca in plin sezon, va propun 9 retete cu Vinete.
Se consideră că vinetele sunt originare din India, unde au crescut ca plante sălbatice şi au fost cultivate pentru prima dată în China. In Europa au devenit foarte populare în timpul Evului Mediu, atunci când au fost aduse prima dată de către maurii din Africa de Sud.
Gustul amărui al vinetei necoapte a adus, pe nedrept, o reputaţie negativă acestei legume în Evul Mediu. Timp de sute de ani oamenii nu au mâncat vinete deoarece erau convinşi că aduc nebunia, lepra şi cancerul.
Leguma şi-a recuperat treptat din prestigiu, recucerindu-i pe oameni ca plantă decorativă înainte de a le ajunge, din nou, în farfurie, unde a şi rămas, începând cu secolul al 18-lea.
Vinetele conţin fier, calciu şi alte minerale, nutrienţi esenţiali sănătăţii corpului nostru. Fie că le consumi pe grătar, coapte, prăjite sau în tocăniţă, vinetele sunt la fel de delicioase şi au acelaşi efect pozitiv asupra sănătăţii tale.De asemenea, vinetele conţin anumiţi fitonutrienţi esenţiali care îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi hrănesc creierul. Dar ţine minte, aceşti nutrienţi există în cantităţi mai mari în coaja vinetei, aşa că nu o aruncaţi.
Conţinutul crescut de fibre din vinete protejează tractul digestiv, împiedicând astfel apariţia cancerului de colon.
Vinetele sunt recomandate şi în dietă deoarece sunt sărace în calorii. O singură vânătă conţine 35 de calorii. Nu conţin grăsimi dar au, în schimb, un conţinut mare de fibre care te ajută să te saturi repede fără să mănânci mult.(mai multe aici)
Se consideră că vinetele sunt originare din India, unde au crescut ca plante sălbatice şi au fost cultivate pentru prima dată în China. In Europa au devenit foarte populare în timpul Evului Mediu, atunci când au fost aduse prima dată de către maurii din Africa de Sud.
Gustul amărui al vinetei necoapte a adus, pe nedrept, o reputaţie negativă acestei legume în Evul Mediu. Timp de sute de ani oamenii nu au mâncat vinete deoarece erau convinşi că aduc nebunia, lepra şi cancerul.
Leguma şi-a recuperat treptat din prestigiu, recucerindu-i pe oameni ca plantă decorativă înainte de a le ajunge, din nou, în farfurie, unde a şi rămas, începând cu secolul al 18-lea.
Vinetele conţin fier, calciu şi alte minerale, nutrienţi esenţiali sănătăţii corpului nostru. Fie că le consumi pe grătar, coapte, prăjite sau în tocăniţă, vinetele sunt la fel de delicioase şi au acelaşi efect pozitiv asupra sănătăţii tale.De asemenea, vinetele conţin anumiţi fitonutrienţi esenţiali care îmbunătăţesc circulaţia sângelui şi hrănesc creierul. Dar ţine minte, aceşti nutrienţi există în cantităţi mai mari în coaja vinetei, aşa că nu o aruncaţi.
Conţinutul crescut de fibre din vinete protejează tractul digestiv, împiedicând astfel apariţia cancerului de colon.
Vinetele sunt recomandate şi în dietă deoarece sunt sărace în calorii. O singură vânătă conţine 35 de calorii. Nu conţin grăsimi dar au, în schimb, un conţinut mare de fibre care te ajută să te saturi repede fără să mănânci mult.(mai multe aici)
vineri, 9 septembrie 2016
11 Retete cu Menta
Menta a fost o nimfă, adică o mireasă divină, pentru că nimfă (νύμφη) nu înseamnă altceva în greaca veche decât… mireasă. O chema Mínthi, era copila lui Cocyt, Râul Plângerii, şi unul din amorurile lui Hades, zeul lumii de Jos.
Legenda spune că Minthi s-ar fi lăudat tovarăşelor sale, nimfele-naiade din Ilia, că ea e mai frumoasă decât Persefona, soaţa şi regina lui Hades. Şi, cum zeii le află pe toate, şi Persefona a aflat de iubirea interzisă a soţului său pentru Minthi, dar şi de hybris-ul copilei, şi s-a plâns mamei sale, Demeter, zeiţa cerealelor.
Se spune că una din cele două zeiţe a fi a prefăcut-o pe hetaira lui Hades într-o buruiană neînsemnată. Buruiană, căreia, însă, stăpânul lumii subpământene, sfâşiat de regrete, i-a dăruit o mireasmă divină şi ceva din puterile tainice ale Afroditei.
Aşa se face că Minthi, prefăcută în mentă, păstrează până astăzi, sublimate, mireasma, savoarea şi vraja unei iubiri divine.
De ce povestea mentei este legată de Hades, zeul morţii şi al morţilor?
Trei sunt, de fapt, „mentele bune”, cărora li se spune mentă/izmă bună:
Puterile mentei
Cea mai mare putere a mentei, spun manualele secrete ale Stăpânilor Ierburilor, este aceea de a îmbuna, de a împăca, de a trezi şi de a îmbunătăţi … mintea.
Călugării Evului Mediu (cei mai buni alchimişti şi herborişti) cultivau menta pe domeniile mănăstirilor şi făceau în laboratoarele lor leacuri cu mentă pentru toate suferinţele stomacului şi ale capului, suferinţe născute, de cele mai multe ori, din… crispare: dureri de cap/migrene, oboseală, tensiune, insomnie, spasme şi crampe ale stomacului, indigestie.
Crisparea nefiind nimic altceva decât senzaţia că ţi se strânge/se contractă creierul, stomacul sau inima (în latină crispo, crispare însemna: a încreţi).
Ştiau că menta destinde, adică de-crispează, de-tensionează vasele de sânge şi muşchii şi că, în consecinţă, face să dispară migrenele, crampele, spasmele. De fapt, la modul subtil, ea îmbunează … mintea, adică o face bună, înţelegătoare şi deschisă.
Ei spuneau că un ceai sau un pahar de vin în care s-au „odihnit” şi „s-au răsfăţat”, timp de câteva ore, 3 sau 4 frunzuliţe de mentă, coboară asupra minţii inspiraţia divină, entuziasmul. Adică o fac asemenea minţii zeilor, atotştiutoare, fericită, inventivă, fecundă, înţeleaptă şi iubitoare.
Şi, adăugau în manualele lor, că menta ne face să redescoperim dragostea.
Firesc, face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: rozmarin, cimbru, cimbrişor, oregano (maghiran şi sovârf), busuioc, melisă (roiniţă) sau levănţică.
Orice grec, roman sau arab ştia că are un aliat de nădejde în ceaiul de mentă. Sau, în … sosurile cu mentă. ( See more at: http://www.romania-actualitati.ro/menta_iarba_mintii-44781#sthash.s4f0AWGu.dpuf)
Rahat de casa cu menta
Chec cu menta si ciocolata
Inghetata de menta cu ciocolata amaruie
Legenda spune că Minthi s-ar fi lăudat tovarăşelor sale, nimfele-naiade din Ilia, că ea e mai frumoasă decât Persefona, soaţa şi regina lui Hades. Şi, cum zeii le află pe toate, şi Persefona a aflat de iubirea interzisă a soţului său pentru Minthi, dar şi de hybris-ul copilei, şi s-a plâns mamei sale, Demeter, zeiţa cerealelor.
Se spune că una din cele două zeiţe a fi a prefăcut-o pe hetaira lui Hades într-o buruiană neînsemnată. Buruiană, căreia, însă, stăpânul lumii subpământene, sfâşiat de regrete, i-a dăruit o mireasmă divină şi ceva din puterile tainice ale Afroditei.
Aşa se face că Minthi, prefăcută în mentă, păstrează până astăzi, sublimate, mireasma, savoarea şi vraja unei iubiri divine.
De ce povestea mentei este legată de Hades, zeul morţii şi al morţilor?
Pentru că Hades era regele lumii de Jos: lumea de sub pământ, a solului fertil, unde încolţesc seminţele şi unde sunt rădăcinile plantelor. Grecii ştiau să folosească aromele mentei: aveau obiceiul de a freca cu frunze de mentă proaspătă mesele, la ospeţe, ca să parfumeze aerul pe care îl respirau, gândindu-se, poate, că, astfel, sorb puţin din răsuflarea înmiresmată a nimfei. Se şi îmbăiau cu apă de mentă, ca să-şi împrospăteze trupul şi mintea şi să-şi recapete vigoarea. Ba chiar, după banchetele care ţineau până în zori, îşi puneau pe cap coroniţe împletite din mentă, ca să alunge mahmureala şi să-şi trezească mintea.
In româneşte mentă şi izmă sunt perfect sinonime, dar au intrat în limbă, spun lingviştii, prima din slava veche, menta, şi cealaltă din maghiară, izmat.
Menta: desigur, la origine este un cuvânt grecesc: minhta (μίνθα sau μίνθη; în greaca modernă μέντα) pe care l-au împrumutat şi romanii, mentha.
Izma: s-a format în maghiara veche, din iz (= gust) şi zamat (= savoare, aromă) şi se traduce prin: „cea aromată”. Poate este un calc după celălalt numele grecesc al plantei idíosmos (ἡδύοσμος) „cea cu dulce/bună mireasmă”, de care pomeneşte Strabon.
De asemenea, menta/izma are mai multe nume populare în română:
1. mintă/izmă de grădină, minta moldovenească, izmă bună, izmă de leac, izmă domnească, giazmă, iasmă, piperiţă (Mentha x piperita sau menta „pipărată”, de la piper, piperul în latină)
2. minta calului, mintă de câmpuri, mintă/izmă sălbatică (Mentha silvestris sau menta sălbatică)
3. minta broaştei/izma broaştei, izma apei, izma/minta bălţilor, izma/menta bătrânească sau minta lângorii (Mentha aquatica sau menta de apă)
4. izmă creaţă/mentă creaţă sau iarbă creaţă (Mentha crispa, de la crispus, în lat. „creţ,ondulat”)
5. busuiocul cerbilor (Mentha pulegium sau menta …puricilor, pentru că mirosul ei alungă puricii)
6.izmă turcească (Mentha suaveolens/rotundifolia sau menta suav-mirositoare/menta cu frunze rotunde; care şi are o aromă fructată)
Menta: desigur, la origine este un cuvânt grecesc: minhta (μίνθα sau μίνθη; în greaca modernă μέντα) pe care l-au împrumutat şi romanii, mentha.
Izma: s-a format în maghiara veche, din iz (= gust) şi zamat (= savoare, aromă) şi se traduce prin: „cea aromată”. Poate este un calc după celălalt numele grecesc al plantei idíosmos (ἡδύοσμος) „cea cu dulce/bună mireasmă”, de care pomeneşte Strabon.
De asemenea, menta/izma are mai multe nume populare în română:
1. mintă/izmă de grădină, minta moldovenească, izmă bună, izmă de leac, izmă domnească, giazmă, iasmă, piperiţă (Mentha x piperita sau menta „pipărată”, de la piper, piperul în latină)
2. minta calului, mintă de câmpuri, mintă/izmă sălbatică (Mentha silvestris sau menta sălbatică)
3. minta broaştei/izma broaştei, izma apei, izma/minta bălţilor, izma/menta bătrânească sau minta lângorii (Mentha aquatica sau menta de apă)
4. izmă creaţă/mentă creaţă sau iarbă creaţă (Mentha crispa, de la crispus, în lat. „creţ,ondulat”)
5. busuiocul cerbilor (Mentha pulegium sau menta …puricilor, pentru că mirosul ei alungă puricii)
6.izmă turcească (Mentha suaveolens/rotundifolia sau menta suav-mirositoare/menta cu frunze rotunde; care şi are o aromă fructată)
Trei sunt, de fapt, „mentele bune”, cărora li se spune mentă/izmă bună:
1. menta de apă (Mentha aquatica)
2. menta dulce (Mentha viridis/verde sau spicata/înspicată) şi
3. menta pipărată (Mentha piperita), care este hibridul primelor două, cu varianta sa Mentha piperita var. Citrata, adică „menta-cu-gust-de-lămâie”.
Puterile mentei
Cea mai mare putere a mentei, spun manualele secrete ale Stăpânilor Ierburilor, este aceea de a îmbuna, de a împăca, de a trezi şi de a îmbunătăţi … mintea.
Călugării Evului Mediu (cei mai buni alchimişti şi herborişti) cultivau menta pe domeniile mănăstirilor şi făceau în laboratoarele lor leacuri cu mentă pentru toate suferinţele stomacului şi ale capului, suferinţe născute, de cele mai multe ori, din… crispare: dureri de cap/migrene, oboseală, tensiune, insomnie, spasme şi crampe ale stomacului, indigestie.
Crisparea nefiind nimic altceva decât senzaţia că ţi se strânge/se contractă creierul, stomacul sau inima (în latină crispo, crispare însemna: a încreţi).
Ştiau că menta destinde, adică de-crispează, de-tensionează vasele de sânge şi muşchii şi că, în consecinţă, face să dispară migrenele, crampele, spasmele. De fapt, la modul subtil, ea îmbunează … mintea, adică o face bună, înţelegătoare şi deschisă.
Ei spuneau că un ceai sau un pahar de vin în care s-au „odihnit” şi „s-au răsfăţat”, timp de câteva ore, 3 sau 4 frunzuliţe de mentă, coboară asupra minţii inspiraţia divină, entuziasmul. Adică o fac asemenea minţii zeilor, atotştiutoare, fericită, inventivă, fecundă, înţeleaptă şi iubitoare.
Şi, adăugau în manualele lor, că menta ne face să redescoperim dragostea.
Firesc, face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: rozmarin, cimbru, cimbrişor, oregano (maghiran şi sovârf), busuioc, melisă (roiniţă) sau levănţică.
Orice grec, roman sau arab ştia că are un aliat de nădejde în ceaiul de mentă. Sau, în … sosurile cu mentă. ( See more at: http://www.romania-actualitati.ro/menta_iarba_mintii-44781#sthash.s4f0AWGu.dpuf)
11 retete cu Menta :
Tiramisu cu menta si biscuiti roz
Rahat de casa cu menta
Chec cu menta si ciocolata
Sirop de menta de casa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)