Suc de fructe de pasiune

Iata o bautura tropicala racoritoare si parfumata servita aceasta vara.
Am pastrat reteta pentru a o publica astazi caci este zi de sarbatoare nationala in Fiji.
Se sarbatoreste independenta de Marea Britanie proclamata in 1970.

Fiji este un stat insular situat în sud-vestul Oceanului Pacific, la circa 2.000 km nord de Noua Zeelandă şi 3.150 km nord-est de Australia. Este înconjurat de Oceanul Pacific, Marea Koro şi Marea Tasman.
Arhipelagul Fiji cuprinde circa 800 de insule vulcanice (majoritatea) şi coraligene, dintre care o sută sunt locuite. 

Arhipelagul Fiji a fost populat în mileniul I d.Hr. de triburi melaneziene provenite din Asia de Sud-Est. Navigatorul olandez Abel J. Tasman este primul european care descoperă Insulele Fiji, în 1643, dar ele vor fi explorate mult mai târziu de către James Cook (1774), W. Bligh (1789) şi Dumont d'Urville (1827). După 1800 îşi fac apariţia primii albi, negustori de lemn de santal, iar misionarii aparţinând bisericii metodiste debarcaţi în 1835 pun bazele celei mai importante comunităţi creştine din ţară. 

Conflictele interne şi presiunea Germaniei şi SUA îi determină pe conducătorii tribali să solicite protectoratul englez, astfel încât, la 10 octombrie 1874, Fiji devine colonie a Coroanei britanice.aeronavală pe ruta ce lega SUA şi Hawaii de Noua Zeelandă şi Australia. Constituţia din 1966 stipulează autonomia internă, iar la 10 octombrie 1970, Fiji îşi proclamă independenţa în cadrul Commonwealth-ului. (sursa: https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/10/10/zile-nationale-fiji-04-50-13)

Ingrediente: pentru 4 pahare
4 fructe de pasiunes
2 linguri de indulcitor natural (1/4 cana de zahar in reteta sursa )
500 ml de apa
1/2 lamaie verde/ limeta (facultativ)
cuburi de gheata

Mod de preparare:

Şarlotă Exotică

Ce-mi place sa fac acest desert , este va asigur foarte simplu si rapid de facut. Toate retetele mele de sarlota aici.
De data aceasta m-am atacat la o varianta exotica. Iarna este "sezonul" acestor fructe asa c-am profitat si am cumparat fructele pasiunii si fructul kumkuat.

Am faccut intai kumkuat confiat si am pastrat siropul delicios si parfumat.

O reteta imaginata deci , gandidu-ma cum as putea folosi acest sirop de casa.
Un rezultat delicios si minunat, a fost apreciata de toti.
Daca nu aveti sirop de kumkuat nu disperati hi hi , il puteti inlocui cu zahar si cu alt sirop aromat- am scris in reteta.

Fructul Pasiunii

Aceste mici fructe, de forma ovoidala, cu o culoare liliachie sau cafenie (depinde de soi) sunt printre cele delicioase fructe exotice si sunt fructe ale florii pasiunii. Maracuja sau fructul pasiunii este cunoscut pentru proprietatile sale calmante dar si pentru faptul ca, contine vitamina C, A, fier si potasiu.
Exista doua tipuri de fructul pasiunii, care difera doar in forma, avand acelasi gust. Unul este de aproximativ dimensiunea si forma unui ou (mai mare), cu o piele violet-bruna, iar celalalt este putin mai mare si rotund, cam de marimea unei portocale, cu o coaja galben stralucitoare. Ambele soiuri contin o pulpa gelatinoasa cu sute de seminte mici, negre.
Fructul pasiunii a fost de asemenea, utilizat in medicina traditionala, si se crede ca are sute de proprietati medicinale. Compusii sai chimici naturali ajuta la scaderea tensiunii arteriale, controlul spasmelor musculare si tratamentul astmului bronsic. Fructele si frunzele, lucreaza ca un sedativ, induc somnul si cameaza starile de nervozitate sau alte tulburari de dispozitie.
Ca sa stiti daca ati cumparat fructe coapte trebuie ca acestea sa aiba coaja ridata (zbarcita sau stafidita moderat) si o nuanta cat mai inchisa. Fructele rezista la temperatura camerei pana la 10 zile sau chiar mai mult in cazul in care sunt depozitate in frigider.
Fructul pasiunii este, in general, consumat proaspat dar poate fi gatit, prin utilizarea in sosuri sau umpluturi. Pentru a va bucura de dulceata miezului trebuie doar sa-l taiati in doua si sa-l mancati cu lingurita. Din fructul pasiunii se pot prepara sucuri si gemuri, dar se pot face si deserturi sub forma de fursecuri, prajituri, chiar si torturi. (source https://www.petitchef.ro/)

Ingrediente : (pentru 4 persoane)
- 3 linguri de sirop de kumkuat - reteta aici
- 5 linguri de apa
- 3 foi de gelatină
- sucul de la o portocala
- 4  fructe pasiunii
- 25 cl de smantana pentru frisca
- zahăr vanilat 1 plic
- 16-20 piscoturi

Mod de preparare :

Sorbet de pepene galben, limoncello și fructul pasiunii

O reteta foarte rapida si  de sezon. Rezultatul este proaspăt, racoritor și foarte aromat.
Este un preparat din pulpa de fructe si sirop de zahar.
Spre deosebire de inghetata nu contine lapte sau smantana.

Gustul pepenului galben este predominant, acest sorbet este de mare finețe, il voi reface cu siguranta.

Ingrediente:

450 g pulpa de pepene galben
15 cl de apa
130 g de zahar
2 fructe pasiunii

1 lingura lichior de lamaie limoncello

2 albusuri de ou 

Mod de preparare:

Se prepară un sirop din apă și zahăr într-o cratiță. Se fierbe timp de 2 minute si se lasa să se răcească.

Se taie pepenele în două, îndepărtați semințele. Se scoate pulpa si se da prin mixer. Se amestecă piureul de pepene galben cu lichiorul limoncello si cu siropul racit.

Taiati fructele pasiunii in 2, scoateti pulpa si semintele si treceti-le printr-o sita pentru a recupera sucul. Pastrati o lingura de seminte.

Adaugati sucul si semintele in piureul de pepene.

Bateti albusurile spuma si le incorporati .
Plasati compozitia in sorbetiera si lasati timp de 45 minute.
Puneti la congelator pentru 1 ora si puteti servi.


Daca nu aveti sorbetiera , varsati compozitia intr-o cutie de plastic cu capac si dati-o la congelator 30 de minute.
Scoateti, mixati si dati din nou la congelator timp de 30 de minute.

Repetati de 2 ori. Astfel sorbetul nu va avea cristale de gheata.

Serviti !.

Este delicios !

imprimez print

O mică istorie a îngheţatei

„Bunica înghetatei“ s-a nascut în China, cu peste doua mii de ani în urma. Era pregatita din orez bine fiert în lapte, cu multe arome. Compozitia era pusa apoi la racit în zapada. De altfel, multe din dulciurile traditionale chinezesti aveau în compozitia lor sucuri si fructe înghetate, cu sau fara lapte. În niste carucioare speciale, vânzatorii de dulciuri îsi carau marfa mai ales pe drumul Pekinului, vesnic aglomerat.
Din Extremul Orient, reteta amestecului de lapte cu fructe înghetate a fost adusa, de catre vestitul calator Marco Polo, si în Europa, în Italia, de unde s-a raspândit apoi în toate tarile.
Si la nunta Caterinei de Medicis cu Henri al II-lea al Frantei, care a avut loc în 1533, oaspetilor li s-a servit, printre alte rafinamente culinare, si un desert înghetat, un fel de crema dulce cu multe fructe.
În vremurile acelea înghetata era doar pentru bogati, fiind foarte scumpa, din cauza dificultatilor legate de conservarea ghetii pe timpul verii. Dar, pe la 1560, un doctor spaniol, Blasius Villa Franca, ce traia la Roma, a descoperit ca, daca se adauga anumite saruri în zapada sau gheata, alimentele se congeleaza mult mai rapid. Descoperirea a dus la marirea si diversificarea productiei de înghetata, dar si la raspândirea ei în toate tarile Europei.

„Hokey-Pokey“
Emigrantii italieni au dus, în secolul al XIX-lea, înghetata pâna în America. Ei erau cunoscuti sub numele de „hokey-pokey“, care vine de la „ecco un pocco!“ („ia putin!“), chemarea cu care ei se adresau cumparatorilor.

În Tarile Române acest deliciu alimentar a fost gustat pentru prima data la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul, ale carui tabieturi rivalizau cu acelea de la cele mai sofisticate curti renascentiste, avea chiar un ghetariu sapat în pamânt si un slujitor care se îngrijea ca întotdeauna în „legnita“ (ghetarie) sa fie sorbeturi, apa, fructe si vin, creme înghetate si siropuri groase pentru ospetele domnesti.
sursa: https://www.historia.ro/