Este un preparat din pulpa de fructe si sirop de zahar.
Spre deosebire de inghetata nu contine lapte sau smantana.
450 g pulpa de pepene galben
15 cl de apa
130 g de zahar
2 fructe pasiunii
1 lingura lichior de lamaie limoncello
Se taie pepenele în două, îndepărtați semințele. Se scoate pulpa si se da prin mixer. Se amestecă piureul de pepene galben cu lichiorul limoncello si cu siropul racit.
Mod de preparare:
Se prepară un sirop din apă și zahăr într-o cratiță. Se fierbe timp de 2 minute si se lasa să se răcească.
Se prepară un sirop din apă și zahăr într-o cratiță. Se fierbe timp de 2 minute si se lasa să se răcească.
Se taie pepenele în două, îndepărtați semințele. Se scoate pulpa si se da prin mixer. Se amestecă piureul de pepene galben cu lichiorul limoncello si cu siropul racit.
Taiati fructele pasiunii in 2, scoateti pulpa si semintele si treceti-le printr-o sita pentru a recupera sucul. Pastrati o lingura de seminte.
Adaugati sucul si semintele in piureul de pepene.
Bateti albusurile spuma si le incorporati .
Plasati compozitia in sorbetiera si lasati timp de 45 minute.
Puneti la congelator pentru 1 ora si puteti servi.
Daca nu aveti sorbetiera , varsati compozitia intr-o cutie de plastic cu capac si dati-o la congelator 30 de minute.
Scoateti, mixati si dati din nou la congelator timp de 30 de minute.
Repetati de 2 ori. Astfel sorbetul nu va avea cristale de gheata.
Plasati compozitia in sorbetiera si lasati timp de 45 minute.
Puneti la congelator pentru 1 ora si puteti servi.
Daca nu aveti sorbetiera , varsati compozitia intr-o cutie de plastic cu capac si dati-o la congelator 30 de minute.
Scoateti, mixati si dati din nou la congelator timp de 30 de minute.
Repetati de 2 ori. Astfel sorbetul nu va avea cristale de gheata.
„Bunica înghetatei“ s-a nascut în China, cu peste doua mii de ani în urma. Era pregatita din orez bine fiert în lapte, cu multe arome. Compozitia era pusa apoi la racit în zapada. De altfel, multe din dulciurile traditionale chinezesti aveau în compozitia lor sucuri si fructe înghetate, cu sau fara lapte. În niste carucioare speciale, vânzatorii de dulciuri îsi carau marfa mai ales pe drumul Pekinului, vesnic aglomerat.
Din Extremul Orient, reteta amestecului de lapte cu fructe înghetate a fost adusa, de catre vestitul calator Marco Polo, si în Europa, în Italia, de unde s-a raspândit apoi în toate tarile.
Si la nunta Caterinei de Medicis cu Henri al II-lea al Frantei, care a avut loc în 1533, oaspetilor li s-a servit, printre alte rafinamente culinare, si un desert înghetat, un fel de crema dulce cu multe fructe.
În vremurile acelea înghetata era doar pentru bogati, fiind foarte scumpa, din cauza dificultatilor legate de conservarea ghetii pe timpul verii. Dar, pe la 1560, un doctor spaniol, Blasius Villa Franca, ce traia la Roma, a descoperit ca, daca se adauga anumite saruri în zapada sau gheata, alimentele se congeleaza mult mai rapid. Descoperirea a dus la marirea si diversificarea productiei de înghetata, dar si la raspândirea ei în toate tarile Europei.
„Hokey-Pokey“
Emigrantii italieni au dus, în secolul al XIX-lea, înghetata pâna în America. Ei erau cunoscuti sub numele de „hokey-pokey“, care vine de la „ecco un pocco!“ („ia putin!“), chemarea cu care ei se adresau cumparatorilor.
În Tarile Române acest deliciu alimentar a fost gustat pentru prima data la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul, ale carui tabieturi rivalizau cu acelea de la cele mai sofisticate curti renascentiste, avea chiar un ghetariu sapat în pamânt si un slujitor care se îngrijea ca întotdeauna în „legnita“ (ghetarie) sa fie sorbeturi, apa, fructe si vin, creme înghetate si siropuri groase pentru ospetele domnesti.
sursa: https://www.historia.ro/
Din Extremul Orient, reteta amestecului de lapte cu fructe înghetate a fost adusa, de catre vestitul calator Marco Polo, si în Europa, în Italia, de unde s-a raspândit apoi în toate tarile.
Si la nunta Caterinei de Medicis cu Henri al II-lea al Frantei, care a avut loc în 1533, oaspetilor li s-a servit, printre alte rafinamente culinare, si un desert înghetat, un fel de crema dulce cu multe fructe.
În vremurile acelea înghetata era doar pentru bogati, fiind foarte scumpa, din cauza dificultatilor legate de conservarea ghetii pe timpul verii. Dar, pe la 1560, un doctor spaniol, Blasius Villa Franca, ce traia la Roma, a descoperit ca, daca se adauga anumite saruri în zapada sau gheata, alimentele se congeleaza mult mai rapid. Descoperirea a dus la marirea si diversificarea productiei de înghetata, dar si la raspândirea ei în toate tarile Europei.
„Hokey-Pokey“
Emigrantii italieni au dus, în secolul al XIX-lea, înghetata pâna în America. Ei erau cunoscuti sub numele de „hokey-pokey“, care vine de la „ecco un pocco!“ („ia putin!“), chemarea cu care ei se adresau cumparatorilor.
În Tarile Române acest deliciu alimentar a fost gustat pentru prima data la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Domnitorul, ale carui tabieturi rivalizau cu acelea de la cele mai sofisticate curti renascentiste, avea chiar un ghetariu sapat în pamânt si un slujitor care se îngrijea ca întotdeauna în „legnita“ (ghetarie) sa fie sorbeturi, apa, fructe si vin, creme înghetate si siropuri groase pentru ospetele domnesti.
sursa: https://www.historia.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu