Este facuta cu un amestec de faina si de semolina (gris extra fin).
Se spune ca vine din regiunea Chaouia din Maroc, o regiune agricola cunoscuta pentru varietatile de paine coapta direct la tigaie. Numele ei vine din cuvantul berber chaoui - "oier".
Chaouia se traduca deci ca "tara oierilor".
Este de asemenea o reteta algeriana foarte cunoscuta din regiunea Aures unde se vorbeste limba berbera chaoui .
Ingrediente:
200 g semolina (gris extra fin)
300 g de faina
1 ou
1 lingura de drojdie uscata
1 lingura de praf de copt
1 lingura de zahar
2 linguri de ulei
1 lingurita de sare
300 ml de apa calduta (aproximativ, in functie de incorporarea fainei si a grisului))
Pentru coacere:
un pic de gris
ulei
Pentru a degusta:
miere, unt topit
Mod de preparare:
Dizolvati drojdia uscata intr-un pic de apa calduta si lasati sa-si dubleze volumul.
In bolul robotului sau intr-un castron adanc puneti faina, praful de copt, sarea, zaharul si grisul si amestecati incet.
Adaugati oul, amestecati, puneti drojdia si framantati adaugati treptat apa calda pana obtineti un aluat moale si lipicios (8 minute la robot). Adaugati uleiul si framantati din nou (5 minute la robot).
Acoperiti cu un prosop proaspat si lasati aluatul sa-si dubleze volumul timp de 1h-2h.
Degazati aluatul si formati 6 bile- le-am facut mari, puteti face si mai mici daca doriti. Puneti-le pe o farfurie/plat intins uns cu un pic de ulei.
Ungeti suprafata de lucru cu un pic de ulei si presarati gris deasupra.
Aplatizati fiecare bila cu palma mâinii și intindeti-o în forma rotunda- grosime de 1/2 cm.
Pe lângă limba arabă pe care și-au însușit-o odată cu religia islamică ei vorbesc și limbile berbere. Limbile berbere formează, împreună cu limba egipteană veche (azi limbă liturgică a bisericii copte) o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară hamitică. În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă.
300 ml de apa calduta (aproximativ, in functie de incorporarea fainei si a grisului))
Pentru coacere:
un pic de gris
ulei
Pentru a degusta:
miere, unt topit
Mod de preparare:
Dizolvati drojdia uscata intr-un pic de apa calduta si lasati sa-si dubleze volumul.
In bolul robotului sau intr-un castron adanc puneti faina, praful de copt, sarea, zaharul si grisul si amestecati incet.
Adaugati oul, amestecati, puneti drojdia si framantati adaugati treptat apa calda pana obtineti un aluat moale si lipicios (8 minute la robot). Adaugati uleiul si framantati din nou (5 minute la robot).
Acoperiti cu un prosop proaspat si lasati aluatul sa-si dubleze volumul timp de 1h-2h.
Degazati aluatul si formati 6 bile- le-am facut mari, puteti face si mai mici daca doriti. Puneti-le pe o farfurie/plat intins uns cu un pic de ulei.
Ungeti suprafata de lucru cu un pic de ulei si presarati gris deasupra.
Aplatizati fiecare bila cu palma mâinii și intindeti-o în forma rotunda- grosime de 1/2 cm.
Incalziti o tigaie antiadeziva si ungeti-o cu ulei.
Puneti clatita de aluat si coaceti la foc potrivit.
Cand este bine umflata puneti cateva picaturi de ulei , intoarceti-o si rumeniti cealalta parte. Procedati la fel cu tot aluatul.
Serviti-le caldute cu unt topit , miere si un bun ceai din menta.
Cum nu sunt prea dulci se pot servi si cu preparate sarate: salata de vinete, zacusca etc
Pofta Buna!
Berberii sunt un popor indigen al Africii de Nord (Magreb). In limba lor își spun Imazighen
Puneti clatita de aluat si coaceti la foc potrivit.
Cand este bine umflata puneti cateva picaturi de ulei , intoarceti-o si rumeniti cealalta parte. Procedati la fel cu tot aluatul.
Serviti-le caldute cu unt topit , miere si un bun ceai din menta.
Cum nu sunt prea dulci se pot servi si cu preparate sarate: salata de vinete, zacusca etc
Pofta Buna!
imprimati print |
Berberi
Steagul Imazighen, simbolul tuturor berberilor |
Un element strâns legat de modul specific de viață al berberilor îl constituie locuințele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă și foarte rar au curent electric sau gaz. În interior, pe podeaua de pământ bătătorit sunt întinse covoare tradiționale, iar mobilierul este extrem de rudimentar. Podelele sunt înclinate în direcția intrării principale, pentru ca, în caz de inundație în anotimpul ploios, apa să curgă în afara locuinței. Pentru a câștiga ceva bani, berberii permit turiștilor să viziteze spațiul în care locuiesc. Autobuzele pline cu vizitatori opresc în apropierea locuințelor berbere, turiștii le vizitează și la întoarcere oferă proprietarilor câteva monede.
Tânără berberă, Tunisia, 1910 |
Pe lângă limba arabă pe care și-au însușit-o odată cu religia islamică ei vorbesc și limbile berbere. Limbile berbere formează, împreună cu limba egipteană veche (azi limbă liturgică a bisericii copte) o ramură aparte din familia de limbi afro-asiatice, ramură numită odinioară hamitică. În antichitate au fost cunoscuți sub numele de nubieni, libieni sau mauri și au cunoscut pe rând stăpânirea romană, invaziile vandalilor și cucerirea arabă. Începând cu secolul VII, berberii acceptă treptat islamul și o dată cu acesta limba arabă.
De-a lungul istoriei, berberii și limbile lor au cunoscut influențe romane, punice, arabe, turcești și, mai nou, franceze.
Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii în nordul Africii și în Spania între secolele al XI-lea și al XIII-lea. Istoria triburilor berbere începe în jurul anului 3000 înainte de Cristos, ei fiind menționați în documente din Egipt, Grecia și Roma antică.Limba berberă face parte din grupul limbilor afro-asiatice și are un număr de 300 de dialecte diferite. De obicei este vorba numai de limbi vorbite, foarte puține dintre aceste dialecte dispunând și de o scriere proprie.
Dinastia Almoravizilor și cea a Almohazilor, ambele de origini berbere, au construit imperii în nordul Africii și în Spania între secolele al XI-lea și al XIII-lea. Istoria triburilor berbere începe în jurul anului 3000 înainte de Cristos, ei fiind menționați în documente din Egipt, Grecia și Roma antică.Limba berberă face parte din grupul limbilor afro-asiatice și are un număr de 300 de dialecte diferite. De obicei este vorba numai de limbi vorbite, foarte puține dintre aceste dialecte dispunând și de o scriere proprie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu