Ce stim despre biscuiti ?
Istoria nu ne spune exact cand a fost copt primul biscuit, insa se stie ca oamenii preistorici fierbeau graul sau il coceau si ii adaugau legume si ierburi. Se crede insa ca biscuitii dateaza din anul 2500 î.Hr., fiind facuti de gospodinele din Grecia, in timp ce primii biscuiti industriali au aparut în Anglia, în secolul al XX lea.
Potrivit istoricilor culinari, prima dovada inregistrata a biscuitilor a fost cea a unei mici parti de aluat de prajituri, care era coapta pentru a verifica temperatura cuptorului. In America un biscuit este descris ca fiind o prajitura subtire, dulce si de dimensiuni reduse.
Una dintre primele mentionari ale biscuitilor dateaza din Roma secolului al II lea. Alti istorici sustin ca primul biscuit italian a fost copt in sec al XIII lea, in orasul Prato din regiunea Toscana.
Termenul „biscuit” are, intr-adevar, o etimologie latina, provenind din cuvantul latinesc compus ,,bis coctum'', care reprezinta ceva ,,copt de doua ori‘ (cuvantul „bis” insemnand „de doua ori” iar „cotto” copt).
Aproape fiecare tara are propriul sau termen pentru aceasta ,,prajitura''.
In Olanda biscuitii se numesc „rusk”, in Franta „biscotte” iar in Germania „zwieback”, „keks” sau „kels”.
In Anglia si Australia e folosit termenul „biscuit” iar in Spania „galletas”.
In Italia exista mai multe denumiri pentru „biscuiti”, precum „amaretti” si „biscotti”.
Amaretti este un "macaron" italian, care poate fi tare sau moale.
Conform legendei raportate de fabrica de biscuiti Lazzaroni, în 1718, un Cardinal milanez a decis să meargă în pelerinaj la Sanctuarul Fecioarei de Minuni în Saronno.
În onoarea vizitei sale, un cuplu de tineri a pregătit o pastă pe bază de zahăr, pudra de migdale și albușuri. Cu aceasta pasta au facut biscuiti rotunzi pe care i-au gatit la cuptor.
I-au denumit Amaretti din cauza aromei lor amăruie.
Piureul din castane, un adevărat elixir, este unul dintre puținele produse care, prelucrate termic, păstrează în mare parte vitaminele fructului proaspăt. Datorită aportului imens de vitamine și minerale, acesta este un tonic natural extrem de puternic.
Ingrediente :
200 gr pudra de migdale
80 gr de piure de castane (reteta de casa aici)
2 albușuri de ou
120 g zahăr pudră
Mod de preparare:
Într-un castron , se amestecă pudra de migdale cu zahărul pudră .
Adăugați piureul de castane și se amestecă.
Se adauga apoi cele 2 albusuri si se amesteca bine. Dam la rece la frigider pentru o ora.
Se incalzeste cuptorul la 180 °C.
Se prepară un bol mic cu zahăr pudră .
Luam cate o lingurita din compozitie si modelam o bila pe care o vom tavali bine prin zaharul pudra.
Asezam fiecare bila in tava, pe o hartie de copt, la distanta una de alta.
Dam la cuptor pentru 13-15 minute maximum.
Pofta Buna !!!!
imprimati print |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu