Astazi sarbatorim
Sambata lui Lazar. Traditia cere ca in Sambata lui Lazar gospodinele sa plamadeasca placinte si sa le dea de pomana vecinilor, rudelor si tuturor acelora care le trec pragul. Daca femeile se ingrijesc de copturi, fetele tinere planteaza flori, considerandu-se ca numai cele sadite acum vor inflori bogat.
Legenda spune ca
Lazar era un tanar care a rugat-o pe mama lui sa-i faca azima. Pentru ca femeia a refuzat, Lazar s-a suparat si a plecat cu oile in padure. S-a urcat intr-un copac, vrand sa scuture creanga de frunze, ca oile sa aiba ce manca, dar creanga pe care a stat s-a rupt, iar Lazar a cazut si a murit. Vazand ca nu se intoarce acasa, cele trei surori ale sale s-au dus sa-l caute. Gasindu-l mort, au inceput sa-l jeleasca, l-au imbaiat in lapte si l-au ingropat. O alta varianta a legendei spune ca Lazar insusi a facut astfel incat creanga sa se rupa. Fetele care canta povestea lui Lazar primesc oua sau bani, de la oamenii pe care-i colinda.
O alta poveste spune ca
Lazar era un baietel care avea pofta de placinte. Pentru ca mama lui n-a avut timp sa-i faca placinte, copilul a murit in ziua de sambata. Mama sa l-a jelit si l-a rugat pe Dumnezeu sa nu le ierte niciodata pe femeile care nu fac placinta in sambata lui Lazar.
De atunci, toate gospodinele fac placinte in aceasta zi de sarbatoare si le daruiesc saracilor sau familiilor cu multi copii. Placintele sunt coapte si in amintirea lui Lazar cel sarac, care se roaga lui Dumnezeu pentru iertarea pacatelor omenesti.
Se mai spune ca, in aceasta zi, mortii stau si asteapta la portile Raiului.
(sursa:
http://www.utilecopii.ro/)
Ingrediente :
Pentru aluat:
500 -520 g făină
240 ml lapte călduţ
9 g drojdie uscată
60 g unt moale
2 ouă
80 gr zahăr
1 paf sare
Pentru umplutură:
350 gr brânză de vaci
100 gr zahăr
1 plic zahăr vanilat
2 ouă
2-3 linguri griş
1 ou pentru uns
Mod de preparare:
Pregatim maiaua: facem un amestec din drojdie, un pic de lapte caldut, o lingura de zahar si 2 linguri de faina. Lasam sa-si dubleze volumul .
In castronul unde formam aluatul punem faina, maiaua, zaharul, ouale, sarea si untul moale.
Amestecati si incorporati laptele ramas.
Framantam cca 10-15 minute.
Acoperim si lasam sa creasca 2-3 ore.
ntre timp facem compoziţia pentru umplutură.
Amestecăm bine brânza cu zahărul, ouăle şi grişul .
Se degazează aluatul si se-mparte in 12-14 parti egale
Făinăm suprafața de lucru și intindem fiecare parte in forma rotunda , patrata sau dreptunghiulara.
Puneti compozitia in mijloc si formati placintele. Am facut 3 tipuri de forme:
Puneti-le pe o placa acoperita cu o foaie de copt si lasati-le sa creasca cel putin 30 de minute.
Le ungem cu un ou bătut şi le dăm la cuptorul preîncălzit la 180°c pentru 20-25 de minute.
Le pudrăm cu puţin zahăr. Sunt delicioase caldute servite cu un pahar de lapte bătut.
Poftă bună!
Sambata lui Lazar- legenda
O legenda din Bucovina spune ca erau odata doi frati, unul foarte bogat, iar celalalt, pe nume Lazar, atat de sarac incat abia isi ducea traiul. Pe deasupra, Lazar cel sarac s-a mai si imbolnavit, incat intregul sau corp era acoperit de bube. Oamenii au inceput sa-l ocoleasca, iar nevasta l-a parasit.
Intre timp, fratele sau o ducea din ce in ce mai bine, asa ca s-a hotarat sa se casatoreasca si sa dea o petrecere mare. Pe Lazar nu l-a invitat, dar bolnavul, infometat, s-a dus la poarta casei fratelui sau si l-a implorat sa-l primeasca la masa lui. Fratele cel bogat a negat ca ar fi ruda cersetorului de la poarta.
Auzind asta, Lazar a izbucnit in lacrimi, incat pana si cainilor li s-a facut mila de el. Animalele au inceput sa-i aduca resturi de mancare cazute sub mese, insa fratelui sau, mirelui, nu i-a placut acest lucru, poruncindu-le servitorilor sa lege cainii.
La finalul petrecerii, cand oaspetii plecau catre casele lor, lautarii l-au observat pe Lazar si, desi stiau ca nu ii va putea plati pentru efortul lor, au inceput sa cante, amintindu-i de vremurile bune.
Auzind melodia, omul bogat a iesit in strada si a inceput sa rada de muzicieni, spunandu-le ce cea mai mare „recompensa” pe care o pot primi de la Lazar sunt... niste bube. Dupa ce au terminat de cantat, Lazar le-a daruit intr-adevar cojile bubelor sale, iar lautarilor le-a fost rusine sa-l refuze.
In drumul lor spre casa, insa, cojile s-au transformat in monede de aur. Bucurosi, ei i-au dat de veste nevestei lui Lazar despre cele intamplate, iar ea, furioasa, s-a dus la el si a-nceput sa-l critice, anuntand totodata ca se va casatori cu un alt barbat. Auzind acestea, Lazar a sfatuit-o ca, in ziua cununiei, cand iese din ograda cu noul mire, sa-si faca semnul crucii, in cele patru vanturi.
In ziua nuntii, femeia a uitat de povata lui Lazar si a plecat intr-o trasura trasa de sase cai, cu noul ei barbat. Pe drum, insa, si-a amintit si si-a facut cruce, dar tocmai cand facea acest lucru, caii si trasura au disparut, iar ea a realizat ca ajunsese intr-o lume straina si ciudata, iar noul ei sot era Diavolul.
Chiar daca a calatorit doar cateva minute cu trasura, acum i-ar fi luat trei ani de zile ca sa se intoarca in satul ei. Intre timp, Lazar era pe moarte. L-a rugat pe fratele sau bogat sa-l ajute, dar acesta i-a raspuns ca nu ii este frica nici de moarte, nici de Dumnezeu. Apoi, Lazar a murit, iar ingerii l-au purtat catre Rai.
Cand i-a venit randul si bogatului sa moara, diavolii i-au dat foc intregii sale averi si l-au azvarlit in focurile Iadului atat de puternic, incat omul s-a izbit de fundul Iadului si a sarit inapoi deasupra lui, vazand, pentru o clipa, si Raiul si Iadul.
In Rai, l-a vazut pe fratele sau, Lazar, care se bucura de pacea eterna. Atunci, omul bogat l-a rugat pe fratele sau sa se duca la Dumnezeu si sa-l roage sa-l ierte, dar Lazar, amintindu-si de toate faptele rele savarsite de fratele sau, a refuzat sa-l ajute. Nici atat nu s-a indurat de el incat sa-l stropeasca cu putina apa, lasand focurile Iadului sa-l mistuie.
Ingrediente: 
Mod de preparare:
