Placinta cu ouă, orez și somon - Lohipiirakka

Pe 6 Decembrie, Finlanda işi sărbătoreşte Ziua naţională, fiind ziua in care şi-a proclamat independenţa, in 1917.

 Din secolul al XII-lea și până la începutul secolului al XIX-lea, Finlanda a constituit provincia estică a Suediei. Apoi a devenit Mare Ducat autonom în cadrul Imperiului Rus până la Revoluția Rusă. Aceasta s-a soldat cu declararea independenței Finlandei, urmată de un război civil în care „roșiii” pro-bolșevici au fost învinși de „albii” pro-conservatori cu ajutorul Imperiului German. După o scurtă tentativă de a înființa o monarhie, Finlanda a devenit republică.

Datorită faptului că teritoriul său nu este drenat decât de câteva râuri, Finlanda are numeroase lacuri, ceea ce i-a adus și porecla de „țara celor o mie de lacuri”. În realitate, numărul lacurilor este mult mai mare de o mie—mai precis 187.888 de lacuri .
Iernile din sudul Finlandei (când temperatura medie zilnică rămâne sub 0 °C) durează de regulă 100 de zile, iar zăpada acoperă pământul de la sfârșitul lui noiembrie până la jumătatea lui aprilie. Chiar și în cele mai temperate regiuni din sud, lungile și geroasele nopți de iarnă fac temperatura să scadă până la -30 °C. Verile climatice (perioade cu temperatura medie peste 10 °C) durează în sudul Finlandei de la sfârșitul lui mai până la jumătatea lui septembrie, și în interiorul continentului, cele mai calde zile din iulie pot ajunge la 35 °C.

În nordul Finlandei, în deosebi în Laponia, iernile sunt lungi și reci, în vreme ce verile sunt calde, dar scurte. În cele mai grele zile de iarnă în Laponia temperatura scade până la -45 °C. Iarna durează în nord circa 200 de zile, zăpada acoperind solul de la jumătatea lui octombrie până la începutul lui mai. Verile în nord durează doar două-trei luni, dar maximele se pot apropia chiar și acolo de 25 °C în perioadele de căldură mare.Finlanda este una dintre cele mai bogate țări din lume. Conform unor măsuri, Finlanda are cel mai bun sistem de educație din Europa și este considerată una dintre cele mai pașnice și mai competitive din punct de vedere economic țări din lume. S-a clasat și ca una dintre țările lumii cu cea mai mare calitate a vieții.

Bucătăria finlandeză este notabilă pentru combinarea în general a felurilor de mâncare țărănești tradiționale cu haute cuisine în stil contemporan de gătit. Peștele și carnea joacă un rol prominent în mâncarea finlandeză tradițională din vestul țării, în vreme ce în est mâncarea conține adesea legume și ciuperci. Refugiații din Karelia invadată de Rusia au contribuit cu felurile lor de mâncare specifică la bucătăria est-finlandeză.
Alimentele finlandeze utilizează adesea produse din cereale integrale (secară, orz, ovăz) și fructe de pădure (afine,merișoare, zmeură și verigar). Laptele și lactatele sunt utilizate adesea ca alimente, băuturi sau ingrediente. Diferite rădăcinoase sunt folosite în bucătăria tradițională, dar au fost înlocuite în mare parte cu cartoful după introducerea lui în secolul al XVIII-lea.
(sursa:Wikipedia)

Ingrediente:
1 aluat foietaj

90 g de orez crud (sau 300 g de orez fiert) 

1/2 cub Knorr de pui 

4 ouă fierte tari 

1 lingura de icre de lumpfish (opțional) 

150 g somon afumat 

patrunjel sau marar  tocat 

1 ou 

Pui dulce acrişor cu ananas

Este o reteta autentica de la o adevarata specialista chinezoica cu care am avut sansa de a lua 3 cursuri de bucatarie chinezeasca.

Confucius, unul dintre cei mai mari filosofi chinezi a zis: „Mancarea si dragostea sunt cele mai importante necesitati ale umanitatii”.

Bucătăria chinezească este una dintre cele mai bogate moșteniri culinare de pe Pământ.

Bogata si colorata, bucataria chinezeasca are ca principale caracteristici culoarea diversificata, aromele deosebite si un gust excelent.
Mancarea chinezeasca din China insa e considerabil diferita. In primul rand ca o tara atat de mare are incredibil de multe regiuni si implicit stiluri de gatit:
– bucataria de vest (Sichuan) e iute si adesea afumata;
– bucataria mandarina, de nord (Beijing), e mai grea si mai saraca in orez sau derivatiile sale (taitei);
– bucataria de est (Shanghai) e mai usoara (mult peste si fructele de mare, ca si in sud) si mai dulceaga;
– iar bucataria de sud (cantoneza) se apropie cel mai mult de ce ajunge si pe la noi, cu sosuri mai dulci, mai acrisoare sau mai iuti si cu o varietate mare de tipuri de carne prajita (unul dintre secrete fiind stilul de prajit, fara prea multe grasimi, care face mancarea mai usoara decat in nord, spre exemplu, unde iernile mai grele cer mancaruri mai consistente).


Bucataria chinezeasca pune accentul pe combinarea armonioasa a alimentelor, trebuie atins un echilibru intre alimentele dulci si acre, colorate intens si neutre, cu textura fina sau crocanta.
Gastronomia chineza se distinge prin : savoarea ingredientelor, complexitatea metodelor de gatire, modul sofisticat de utilizare al condimentelor si mirodeniilor si incredibila varietate a felurilor traditionale. Conform unui studiu statistic, in China au fost identificate peste 60.000 de feluri traditionale diferite.
(sursa: http://beijing-garden.ro/)

Ingrediente: pentru 6 persoane

600 gr piept de pui 

3 ardei:verde, galben și roșu 

200 gr ananas proaspat (aproximativ o jumătate de ananas) 

4-5 linguri de ulei ulei pentru prajit 

1 catel de usturoi tocat 

5-10 g de ghimbir tocat
40 g de arahide (sau alune) crude fără piele

Pentru sosul care va lega: 

30 cl de apa 

1 lingura de amidon de porumb 

1 ingura sos de soia 

1 lingura de oțet de orez (sau suc de lamaie)

2-3  lingurite de zahăr brun  

1 lingurita pasta de tomate 

Pentru marinada de carne:

1 lingura de sos de soia 

1 lingura de vin de orez (sau de vodka)

sare și piper 

1 ou 

2 linguri de amidon de porumb 

Pui cu orez in ananas - Khao phad sapparod

Regatul Tailandei, stat situat în Asia de Sud-Est, în partea centrală a Peninsulei Indochina, sărbătorește la 5 decembrie naţională- ziua de naștere a regelui Rama al IX-lea, în 1927.

Cuvântul Thai (ไทย) înseamnă „liber” în limba thailandeză. Este de asemenea numele poporului thailandez.
Thailanda mai este cunoscută și ca Siam, care a fost denumirea oficială a țării până în 23 iunie 1939, dată la care a fost schimbată în Thailanda.
Elefantul este considerat unul dintre simbolurile naţionale ale Thailandei.



Ingrediente :pentru 6 persoane

500 gr piept de pui 

3 eșalote tocate

1 ananas proaspat

3 ardei mici, galben și roșu (daca mari 1/2 din  fiecare) 

3-4 linguri de ulei

400 gr orez Thai  

5 linguri sos de soia 

3 linguri de sos de pește Nuoc Mam 

1/2 linguriță praf de chili (atentie - opțional) 

40 g de arahide (sau alune) crude fără piele

Prajitura cu pere

O reteta cu mere din caietul mamei mele adaptata si transformata ......vezi reteta cu mere aici
Ce buna a iesit....am regasit gustul si parfumul din copilarie.

Ingrediente:

4 pere
100 gr zahar
75 gr unt taiat bucatele

scortisoara

3 oua

3 linguri de zahar

3 linguri de faina
2 linguri de stafide

Biscuiti Amaretti cu piure de castane

Este perioada castanelor asa ca va propun niste biscuiti deliciosi cu migdale si piure de castane.

Ce stim despre biscuiti ?
Istoria nu ne spune exact cand a fost copt primul biscuit, insa se stie ca oamenii preistorici fierbeau graul sau il coceau si ii adaugau legume si ierburi. Se crede insa ca biscuitii dateaza din anul 2500 î.Hr., fiind facuti de gospodinele din Grecia, in timp ce primii biscuiti industriali au aparut în Anglia, în secolul al XX lea.
Potrivit istoricilor culinari, prima dovada inregistrata a biscuitilor a fost cea a unei mici parti de aluat de prajituri, care era coapta pentru a verifica temperatura cuptorului. In America un biscuit este descris ca fiind o prajitura subtire, dulce si de dimensiuni reduse.
Una dintre primele mentionari ale biscuitilor dateaza din Roma secolului al II lea. Alti istorici sustin ca primul biscuit italian a fost copt in sec al XIII lea, in orasul Prato din regiunea Toscana.
Termenul „biscuit” are, intr-adevar, o etimologie latina, provenind din cuvantul latinesc compus ,,bis coctum'', care reprezinta ceva ,,copt de doua ori‘ (cuvantul „bis” insemnand „de doua ori” iar „cotto” copt).
Aproape fiecare tara are propriul sau termen pentru aceasta ,,prajitura''.
In Olanda biscuitii se numesc „rusk”, in Franta „biscotte” iar in Germania „zwieback”, „keks” sau „kels”.
In Anglia si Australia e folosit termenul „biscuit” iar in Spania „galletas”.
In Italia exista mai multe denumiri pentru „biscuiti”, precum „amaretti” si „biscotti”.

Amaretti este un "macaron" italian, care poate fi tare sau moale.
Conform legendei raportate de fabrica de biscuiti Lazzaroni, în 1718, un Cardinal milanez a decis să meargă în pelerinaj la Sanctuarul Fecioarei de Minuni în Saronno.
În onoarea vizitei sale, un cuplu de tineri a pregătit o pastă pe bază de zahăr, pudra de migdale și albușuri. Cu aceasta pasta au facut biscuiti rotunzi pe care i-au gatit la cuptor.
I-au denumit Amaretti din cauza aromei lor amăruie.

Piureul din castane, un adevărat elixir, este unul dintre puținele produse care, prelucrate termic, păstrează în mare parte vitaminele fructului proaspăt. Datorită aportului imens de vitamine și minerale, acesta este un tonic natural extrem de puternic.

(surse: borcanul cu biscuiti, doctorulzilei.ro)

Ingrediente :
200 gr pudra de migdale
80 gr de piure de castane (reteta de casa aici)
2 albușuri de ou
120 g zahăr pudră